We, Christian servants of the Orthodox Church, as devoted brothers and sisters in Christ of the Saint Paraskeva Orthodox Charity, pledge as SPOC volunteers to:
- Christianize our volunteering practices, by having a Christ-centered mission based on Orthodox Christian values. We cannot be good volunteers if we are not good Christians.
(In Western volunteer practices there is a separation of charity work and the Church, which is a distortion of Christ’s teachings. Being a good Christian means not only to attend regularly church services but as well to be in regular Confession and Communion with the most precious body and blood of Jesus Christ.) - Share our God-given gifts selflessly and with a Christ-like sacrificial Love when carrying out our volunteer obligations while loving and serving our neighbor, not for our own recognition, but for God’s glory. This means to follow Christ, in the way of His Cross and wash the feet of His children by embracing our work and commitments to charity tasks with a humble heart.
- Act, as servants of God, in synergy with Him, and carry-out our activities with love for the purpose of our own salvation and sanctification. This means to follow Christ in his Saints’ footsteps that are the best volunteering examples for us. Their examples of life and good deeds are modeling our ways and engagements in volunteering.
- Showing solidarity, collegiality and respect for individual freedom integrating ourselves as members of one Body in Christ – the Church, recognizing that our purpose is to ease and help healing the pain and suffering of the children whom we serve.
- Progress towards unity and resolve the differences and disagreements in relationship to our Scripture and inspired by The Holy Tradition.
- Respect towards authority and hierarchy with a clear understanding that our charity is part of the communal body of the Church in which all members have their proper place and ministry. (see Romans 12:4-8 bellow)
Ponderings on Volunteer Commitments for Saint Paraskeva Orthodox Charity
Inspirational Quotes by Ierom. Atanasie
În spiritualitatea ortodoxă a existat dintotdeauna ideea de ̈voluntariat ̈, numai că s-a numit ̋fapte bune ̋. Viețile Sfinților sunt pline de exemple de astfel de ̋voluntariat ̋. Toți sfinții nu au fost decât niște ̋voluntari ̋ în oastea de creștini a Domnului nostru Iisus Hristos. Nici unul nu a fost plătit să fie creștin și să ajute pe aproapele.
Scrierile Noului Testament vorbesc de mai multe ori despre activități de voluntariat:
Coloseni 3,23: Orice aţi face, lucraţi din toată inima, ca pentru Domnul şi nu ca pentru oameni, bine ştiind că de la Domnul veţi primi răsplata moştenirii; căci Domnului Hristos slujiţi.
Matei 7,12: Ci toate câte voiţi să vă facă vouă oamenii, asemenea şi voi faceţi lor, că aceasta este Legea şi proorocii.
Faptele Apostolilor 11, 28-29: Sculându-se unul dintre ei, cu numele Agav, a arătat prin Duhul, că va fi în toată lumea foamete mare. Iar ucenicii au hotărât ca fiecare dintre ei după putere, să trimită spre ajutorare fraților care locuiesc în Iudeea.
Romani 15, 25: Acum însă mă duc la Ierusalim, ca să slujesc sfinților. Căci Macedonia și Ahaia au binevoit să facă o strângere de ajutoare pentru săracii dintre sfinții din Ierusalim.
Faptele Ap. 20, 35: Voi înşivă ştiţi că mâinile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele şi ale celor ce erau cu mine.Toate vi le-am arătat, căci ostenindu-vă astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Iisus, căci El a zis: Mai fericit este a da decât a lua.
Isaia 58, 10: Dacă dai pâinea ta celui flămând şi tu saturi sufletul amărât, lumina ta va răsări în întuneric şi bezna ta va fi ca miezul zilei. Domnul te va călăuzi necontenit şi în pustiu va sătura sufletul tău. El va da tărie oaselor tale şi vei fi ca o grădină adăpată, ca un izvor de apă vie, care nu seacă niciodată.
Luca 6, 38: Daţi şi se va da… căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceeaşi vi se va măsura.
Romani 12, 4-8: Ci precum într-un singur trup avem multe mădulare şi mădularele nu au toate aceeaşi lucrare, aşa şi noi, cei mulţi, un trup suntem în Hristos şi fiecare suntem mădulare unii altora; Dar avem felurite daruri, după harul ce ni s-a dat. Dacă avem proorocie, să proorocim după măsura credinţei; Dacă avem slujbă, să stăruim în slujbă; dacă unul învaţă, să se sârguiască în învăţătură; Dacă îndeamnă, să fie laîndemnare; dacă împarte altora, să împartă cu firească nevinovăţie; dacă stă în frunte, să fie cu tragere de inimă; dacă miluieşte, să miluiască cu voie bună!
I Petru 4, 8: Dar mai presus de toate, ţineţi din răsputeri la dragostea dintre voi, pentru că dragostea acoperă mulţime de păcate.
Fiţi, între voi, iubitori de străini, fără cârtire.
După darul pe care l-a primit fiecare, slujiţi unii altora, ca nişte buni iconomi ai harului celui de multe feluri al lui Dumnezeu. Dacă vorbeşte cineva, cuvintele lui să fie ca ale lui Dumnezeu; dacă slujeşte cineva, slujba lui să fie ca din puterea pe care o dă Dumnezeu, pentru ca întru toate Dumnezeu să se slăvească prin Iisus Hristos, Căruia Îi este slava şi stăpânirea în vecii vecilor. Amin.
̋De vreți să-l îmblânziți pe Domnul și să vi-L faceți favorabil, faceți fapte; informați-vă despre nenorocirea și despre numărul nenorociților, aveți ochi iubitor pentru cei ce sunt goi, pentru cei ce-i mistuie foamea, pentru cei disprețuiți și batjocoriți; Domnul vă va da multe mijloace să vă arătați omenia. ̋ Sf. Ioan Gură de Aur (Comentariu la Evanghelia de la Ioan, omilia LXXXII)
Orice activitate a creștinului are un singur scop: mântuirea sufletului! Deci și activitatea noastră la Sfânta Parascheva se supune aceluiași scop: mântuirea sufletului.
Orthodox diakonia is not being considered an activity of its own, but rather part of Orthodox spirituality and the liturgical life of the Church.
Steaua călăuzitoare a organizației se poate reduce de fapt la un singur lucru – noi vrem să împlinim porunca Domnului: să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Deci toate taskurile noastre de la fund-raising, turneu de tenis, până la contabilitate și emailuri și prăjituri și poate unele sarcini foarte birocratice trebuie să le facem DIN DRAGOSTE față de acei sărmani copii care așteaptă să aibă și ei o viață normală precum au avut majoritatea dintre noi. Deci trebuie să fim child-oriented. Când lucrăm pentru organizație trebuie să avem întotdeauna pe ecranul computerului și al minții copiii triști din România care așteaptă condiții normale de viețuire.
TOATE ACTIVITĂȚILE DIN BISERICĂ PORNESC DE LA SFINȚIREA PROPRIE. Fără aceasta nici o activitate, oricât de minoră atât în Biserică cât și în afara ei va fi nedesăvârșită, virusată de tot felul de patimi: egoism, interese, slavă deșartă, bârfă, trândăvie, lipsă de dragoste, etc.
Un aspect foarte important care nu trebuie pierdut din vedere este faptul că faptele bune (= voluntariatul) pentru a fi bune cu adevărat, adică bineplăcute înaintea lui Dumnezeu trebuie să îndeplinească niște condiții evanghelice. Așadar, facem voluntariat nu numai că vrem noi să facem voluntariat ci suntem obligați de porunca lui Dumnezeu; de talanții pe care i-am primit și pe care trebuie să-i folosim spre slava lui Dummezeu și spre slujirea chipurilor lui Dumnezeu, adică oamenii.
Deci accentul este foarte bine pus în Biserică nu pe mândria de a fi voluntar ci pe obligația de a fi voluntar ce vine din cuvântul lui Dumnezeu care ne smerește foarte mult zicând:
”Asa si voi, cand veti face toate cele ce vi s-au poruncit, sa ziceti: Slugi netrebnice suntem, ca ce am fost datori sa facem am facut. (Lc. 17:7-10).”
Iar în alt loc a spus Domnul:
“Luaţi aminte ca faptele dreptăţii voastre să nu le faceţi înaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi de ei; altfel nu veţi avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri. Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor. Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta, ca milostenia ta să fie într-ascuns şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.” (Mt. 6, 1-4)
Sfântul Ioan Gură de Aur spune și el: ̋Vistierie sigură a faptelor bune este uitarea faptelor bune. Faptele bune sunt ca lucrurile de preț. Dacă am pune în piață în văzul tuturor hainele noastre scumpe și aurul nostru, am atrage asupra noastră tâlharii; dar dacă le ținem în casă și le ascundem, le punem în deplină siguranță. Tot așa și cu faptele bune: dacă ni le aducem mereu aminte, mâniem pe Stăpân, întrarmăm pe dușman, pe diavol și-l chemăm să ni le fure; dar dacă nu le știe nimeni, ci numai Cel Care trebuie să le știe, le-am pus la loc sigur. ̋ (Omilii la Matei, III, V)